196dsn / omul şi cârpa


Un om avea o singură cârpă. Pe ea dormea, pe ea stătea în lotus şi medita, cu ea se lega la cap când îl durea capul, cu ea ştergea praful. Şi din când în când o scutura pe geam – singurul geam pe care îl avea. Într-o zi, omul a scuturat praful cu tot cu cârpă. Atunci a luat-o vântul. Că şi lui îi trebuia o singură cârpă.

Nia Damian, Degustătorul de visuri

One thought on “196dsn / omul şi cârpa

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *