337dsn / de la pom la om

Într-o zi am aflat că din traumele arborilor apare chihlimbarul. Una dintre cele mai iubite pietre semipreţioase ia naştere din răşina fosilizată a unor specii de copaci. Iar această substanţă lipicioasă ca o îndrăgostire, inflamabilă ca o pasiune, amorfă ca o părăsire se formează în urma unor traume fizice. Atunci când e scursă în interiorul trunchiului, răşina nu conţine bule de aer şi nici fosile, ci doar traumă organică, pur personală. Răni galbene, transparente, translucide sau opace. Pini care plâng cu lacrimi de aur.

Traumele oamenilor nu aduc pe lume pietre semipreţioase. Fiindcă un om, spre deosebire de pom, se ramifică psihic. Mai mult rănind, decât cicatrizând. Şi, în funcţie de om, traumele scot la iveală pietre simple, roci dure, bolovani ucigaşi.

Dar uneori apare şi ambra. Seva pomului devine seva omului. Este un lucru împământenit acela că omul ar trebui să înveţe de la natură. Şi eu am învăţat. Că viaţa e semipreţioasă. Că sângele meu e galben. Toţi fluturii mi-au îngheţat în stomac, precum insectele fosilizate în chihlimbar.

Nia Damian, Degustătorul de visuri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *